Registrul Național de Celule Stem: Peste 85.000 de donatori înscriși, dar 60 de pacienți rămân pe lista de așteptare
La conferința de presă organizată cu ocazia Zilei Mondiale a Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice, reprezentanții sistemului medical au prezentat o imagine complexă a situației transplantului în România, marcată de progrese semnificative, dar și de provocări majore. În prezent, Registrul Național numără 85.163 de donatori voluntari înscriși, o cifră care reflectă o creștere a conștientizării publice în cei 14 ani de activitate. Cu toate acestea, capacitatea sistemului de a efectua transplanturi rămâne limitată, o realitate dureroasă pentru cei aflați în așteptare.
Dr. Daniel Coriu, directorul Centrului de Hematologie și Transplant Medular de la Institutul Clinic Fundeni, a dezvăluit că, deși centrul funcționează la capacitate maximă, lista de așteptare numără în prezent aproximativ 60 de pacienți care, deși au un donator compatibil identificat, nu pot beneficia de procedura salvatoare din cauza lipsei locurilor. „Pentru pacienți, cu certitudine este puțin. Ne-am dori să avem o capacitate mai mare”, a declarat Dr. Coriu, subliniind urgența extinderii infrastructurii. Anul trecut, la Fundeni s-au realizat 59 de proceduri de transplant alogen (de la donator), majoritatea (35) fiind posibile datorită donatorilor neînrudiți, mulți dintre aceștia provenind din registre internaționale, în special din Germania. Această dependență de registrele externe subliniază necesitatea stringentă de a crește numărul donatorilor din România.
Registrul Național din România este interconectat cu registrul mondial, care cuprinde peste 44 de milioane de donatori potențiali din 61 de țări. Această rețea globală transformă compatibilitatea biologică într-o șansă reală la viață, indiferent de granițe. Totuși, statisticile arată că aproximativ 10% dintre căutări la nivel global se soldează cu „zero donatori compatibili”, în special pentru pacienții cu profiluri genetice rare. Creșterea numărului de donatori înscriși în România ar mări exponențial șansele pacienților locali de a găsi un „frate geamăn” genetic, reducând timpul de așteptare și dependența de sistemele externe. Apelul autorităților este clar: înscrierea în registru este un gest simplu, dar cu un impact uriaș, putând face diferența dintre viață și moarte pentru zeci de pacienți.