Exportul ecologic către UE: Un labirint de reguli, certificări și riscuri
Accesul produselor agricole ecologice pe piața Uniunii Europene este un proces complex, guvernat de reguli stricte de certificare, trasabilitate și control, care reprezintă o provocare majoră pentru exportatorii din țările terțe, inclusiv Republica Moldova. Experții prezenți la Conferința Regională privind Agricultura Ecologică au detaliat pașii și riscurile implicate în navigarea acestui sistem riguros.
Serghei Ivanov, reprezentant al organismului de certificare ECOCERT, a explicat că integritatea unui produs ecologic este verificată pe tot parcursul lanțului de aprovizionare, nu doar la graniță. „Chiar dacă produsul trece frontiera, problemele pot apărea ulterior, în timpul unui post-control sau al unei evaluări a trasabilității”, a avertizat Ivanov. Orice neconformitate, de la prezența reziduurilor de pesticide la erori în documentație, poate duce la pierderea statutului ecologic al produsului.
Un element central în procesul de import este Certificatul de Inspecție (COI), un document esențial care trebuie să însoțească fiecare lot de marfă. Experții au subliniat că orice discrepanță între informațiile din COI și marfa fizică – fie că este vorba de greutate, numărul de loturi sau etichetare – poate bloca produsul la vamă. „Operatorul din țara terță trebuie să se conformeze cerințelor, iar importatorul și exportatorul trebuie să se sincronizeze perfect. Orice greșeală poate duce la respingerea mărfii”, a explicat un alt vorbitor.
Complexitatea este amplificată de lanțurile de aprovizionare care implică numeroși actori: producători, procesatori, subcontractori, comercianți și transportatori. Fiecare verigă din acest lanț trebuie să respecte standardele ecologice, iar riscul de contaminare accidentală sau fraudă crește odată cu numărul de intermediari. De aceea, implementarea unor măsuri de precauție riguroase și a unui sistem de control intern robust este obligatorie pentru orice operator care dorește să exporte.
Pentru țările din afara UE, există trei căi principale de a obține recunoașterea produselor ecologice: prin conformitate directă cu legislația UE, prin acorduri de comerț bilaterale care recunosc standarde echivalente sau prin recunoașterea organismelor de certificare de către Comisia Europeană. Indiferent de calea aleasă, mesajul experților a fost unanim: exportatorii trebuie să fie extrem de bine pregătiți, să cunoască în detaliu legislația, să aibă parteneri de încredere și să investească în sisteme de management al calității și riscurilor pentru a avea succes pe piața europeană.