Aderarea la Euro nu este un panaceu: Studiul arată o realocare a riscului suveran în uniunea monetară
CHIȘINĂU – Aderarea la zona euro nu duce automat la o reducere a costurilor de împrumut pentru toate statele membre, ci mai degrabă la o realocare a riscului suveran de la țările de la periferie către cele din nucleul uniunii, conform unei cercetări prezentate de Xavier Goenaga de la Universitatea Paris-Panthéon-Assas.
În cadrul conferinței anuale a Băncii Naționale a Moldovei, Goenaga a prezentat un studiu care contestă percepția larg răspândită că adoptarea monedei euro este o soluție universală pentru obținerea unor costuri de finanțare mai avantajoase. Folosind o metodologie de „control sintetic”, cercetarea sa a comparat evoluția randamentelor obligațiunilor de stat pentru țările care au aderat la euro cu un scenariu contrafactual, simulând cum ar fi arătat aceste costuri în absența aderării.
Un element cheie al analizei este definirea „datei efective a tratamentului” (ETD). Goenaga a argumentat că piețele financiare încep să anticipeze și să includă în prețuri efectele aderării cu mult înainte de momentul legal al adoptării monedei. Această dată efectivă a fost identificată pe baza unor semnale instituționale clare, cum ar fi rapoartele de convergență favorabile sau deciziile politice ireversibile.
Rezultatele studiului arată o divergență clară între țările din „nucleul” zonei euro și cele de la „periferie”. Pentru țări precum Spania, Italia și Portugalia, considerate a fi la periferie, aderarea a dus la o compresie semnificativă a spread-urilor și la o reducere considerabilă a costurilor de împrumut, randamentele scăzând cu peste 130 de puncte de bază în cazul Spaniei, de exemplu.
În contrast, pentru economiile centrale, precum Germania și Franța, beneficiile au fost mult mai puțin pronunțate. Datele sugerează că, pentru aceste țări, costurile relative de împrumut nu au scăzut sau chiar au înregistrat o ușoară creștere. Această dinamică indică o realocare a riscului în cadrul uniunii monetare. Investitorii, percepând o garanție implicită și o solidaritate sporită în cadrul zonei euro, devin mai dispuși să investească în obligațiunile țărilor considerate anterior mai riscante, transferând astfel o parte din primă de risc către activele considerate mai sigure ale țărilor din nucleu.
Implicațiile pentru țările candidate, precum Republica Moldova, sunt semnificative. Cercetarea subliniază că, deși perspectiva aderării la zona euro poate aduce beneficii în termeni de credibilitate și costuri de finanțare, efectele nu sunt garantate și uniforme. Impactul final depinde în mare măsură de condițiile economice inițiale, de structura datoriei și de percepția pieței asupra riscurilor. Prin urmare, o disciplină fiscală robustă și reforme structurale rămân esențiale, independent de procesul de integrare monetară.