Investițiile scăzute în educație, o problemă cronică pentru România: Raportul OCDE confirmă subfinanțarea sistemică

România continuă să se claseze printre ultimele țări din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) în ceea ce privește investițiile în educație, o problemă cronică ce perpetuează inechitățile și subminează calitatea sistemului de învățământ. Aceasta este una dintre concluziile cheie ale raportului „Education at a Glance 2026”, lansat marți la București.

Datele prezentate de experții OCDE arată că, indiferent de indicatorul analizat, România alocă resurse financiare insuficiente pentru educație. Cheltuielile pe student sunt la aproximativ jumătate față de media OCDE, iar ca procent din Produsul Intern Brut (PIB), investițiile în educație sunt printre cele mai scăzute din țările analizate. Mai mult, ponderea bugetului educației în totalul cheltuielilor guvernamentale este, de asemenea, una dintre cele mai mici.

Sorin Costreie, consilier prezidențial, a descris această situație ca o „împăcare mioritică” cu subfinanțarea, sugerând o acceptare pasivă a unei probleme care necesită intervenții politice curajoase. „Faptul că investim puțin, asta o știm, apare și este o constantă, dar o constantă cu care pare că ne-am împăcat mioritic”, a declarat Costreie, subliniind că deciziile politice trebuie să se bazeze pe date concrete pentru a remedia această situație.

Impactul subfinanțării este vizibil în special în adâncirea decalajului dintre mediul urban și cel rural. Consilierul prezidențial a atras atenția că inechitatea din sistemul educațional românesc este atât de pronunțată, încât mediul socio-economic în care se naște un copil îi influențează rezultatele școlare mai mult decât în orice alt stat din Europa. Această realitate plasează o presiune enormă pe umerii profesorilor din zonele defavorizate, care sunt nevoiți să lupte pentru a compensa inegalități sociale profunde.

Deși raportul menționează că salariile profesorilor din România sunt relativ decente în comparație cu alte venituri din țară, experții subliniază că atractivitatea carierei didactice nu depinde exclusiv de salarizare. Lipsa investițiilor în infrastructură, dotări și programe de sprijin pentru cadrele didactice contribuie la dificultățile sistemului. Fără o finanțare adecvată și predictibilă, obiectivele de politică publică, precum asigurarea echității și a calității în educație, riscă să rămână simple deziderate.