Fundamentul deciziei CC: Limba română, o „valoare constituțională” și un „simbol al unității poporului”

În motivarea deciziei de a menține obligativitatea cunoașterii limbii române pentru candidații la funcția de Bașcan al Găgăuziei, Curtea Constituțională a subliniat că limba de stat reprezintă un pilon fundamental al ordinii constituționale a Republicii Moldova. Președintele Curții, Domnica Manole, a detaliat argumentele juridice care au stat la baza hotărârii, arătând că acestea transcend simpla tehnică legislativă.

Curtea și-a bazat analiza pe coroborarea a două articole cheie din Constituție: articolul 13, alineatul 1, care stabilește statutul limbii române ca limbă de stat, și articolul 38, alineatul 3, care garantează dreptul de a fi ales. Magistrații au reținut că limba de stat nu este un simplu instrument de comunicare, ci constituie „o valoare constituțională, un simbol al unității poporului și o parte integrantă a identității constituționale a Republicii Moldova”.

Această perspectivă consolidează o jurisprudență anterioară, inclusiv o hotărâre din 2021, care a statuat că statutul de limbă de stat îi conferă limbii române caracterul de limbă oficială a statului. Prin urmare, promovarea și utilizarea acesteia în exercitarea funcțiilor publice devine o obligație care derivă direct din Legea Supremă.

Potrivit Curții, dreptul de a fi ales nu este absolut și poate fi supus unor condiționări rezonabile, menite să asigure buna funcționare a statului. Cerința cunoașterii limbii oficiale pentru o funcție de înaltă demnitate publică, precum cea de Guvernator al unei regiuni autonome, este considerată o astfel de condiție legitimă. Ea nu anulează dreptul la vot, ci îl încadrează într-un context care servește interesul public general, anume coerența și unitatea administrativă și politică a țării. Astfel, decizia reafirmă rolul limbii române nu doar ca element cultural, ci și ca un instrument esențial pentru exercitarea puterii publice și pentru consolidarea statalității.