Paradoxul încrederii: Moldovenii se încred în pompieri și armată, dar nu în politicieni

Un sondaj recent privind percepțiile de securitate în Republica Moldova scoate la iveală un paradox major în ceea ce privește încrederea cetățenilor în instituțiile statului. În timp ce instituțiile funcționale și de forță, precum pompierii, armata și poliția, se bucură de un nivel înalt de încredere, instituțiile politice centrale se află la coada clasamentului.

Datele, prezentate de compania CBS-AXA, arată că cele mai de încredere instituții în ochii moldovenilor sunt cele care asigură intervenția directă și sunt percepute ca fiind aproape de cetățean. Pe primul loc în topul încrederii se situează pompierii și SMURD, urmați îndeaproape de Biserică, administrația publică locală și Armată. De asemenea, carabinierii și poliția de frontieră se numără printre instituțiile cu un rating pozitiv.

„Instituțiile de urgență și cele de forță funcționale se regăsesc printre instituțiile cu cel mai înalt nivel de încredere. Pe primul loc, după nivelul de încredere, îi regăsim pe pompieri și SMURD,” a subliniat Vasile Cantarji, prezentatorul studiului.

În contrast, instituțiile politice de la nivel național, precum Președinția, Guvernul și Parlamentul, înregistrează de ani de zile un nivel scăzut de încredere, plasându-se constant în partea de jos a clasamentului.

Acest clivaj devine și mai relevant în contextul pregătirii pentru situații de criză. Sondajul arată că majoritatea cetățenilor (peste 50%) se simt nepregătiți și neinformați cu privire la măsurile pe care ar trebui să le urmeze în cazul unei urgențe. Cu toate acestea, atunci când sunt întrebați din partea cărei instituții ar dori să primească informații în timpul unei crize, respondenții indică tot instituțiile în care au deja încredere. IGSU (pompierii), primăria și armata sunt considerate sursele cele mai credibile de comunicare, depășind cu mult Președinția sau Guvernul.

Acest fenomen sugerează că, în percepția publică, siguranța și protecția sunt asociate mai degrabă cu structurile operative și vizibile la nivel local, decât cu decidenții politici de la Chișinău. Rezultatele ridică întrebări importante despre comunicarea strategică a statului și necesitatea de a consolida încrederea în întregul aparat guvernamental, nu doar în componentele sale de intervenție.