Copiii, victime invizibile: Sistemul de protecție eșuează în prevenirea violenței în familiile cu părinți cu tulburări mintale

Sistemul de protecție a copilului din Republica Moldova este ineficient și preponderent reactiv, eșuând să prevină riscurile de violență la care sunt supuși copiii în familiile unde cel puțin un părinte suferă de tulburări de sănătate mintală. Aceasta este una dintre concluziile alarmante prezentate de Avocatul Poporului pentru drepturile copilului, în cadrul audierilor publice privind un nou raport tematic.

Potrivit raportului, mecanismele actuale de protecție se declanșează, de regulă, abia după ce un act de violență a avut loc sau există suspiciuni clare, în loc să acționeze proactiv pentru a identifica și gestiona riscurile din timp. O problemă fundamentală este lipsa unui sistem integrat de management al riscului de violență, care să includă evaluări structurate, planificarea intervențiilor și responsabilități clare pentru instituțiile statului.

Avocatul Poporului pentru drepturile copilului a subliniat că legislația națională nu instituie obligații exprese de notificare sau cooperare între serviciile de sănătate mintală și autoritățile de protecție a copilului. Astfel, chiar dacă un medic psihiatru identifică un risc de violență din partea unui părinte față de terți, inclusiv propriii copii, nu există o procedură clară care să oblige transmiterea acestei informații către asistența socială sau poliție pentru a evalua situația copilului.

Studiul de caz prezentat în raport, referitor la un omor al unui copil de către părinte, a demonstrat consecințele tragice ale acestor lacune sistemice. Deși în acel caz specific nu existau antecedente documentate de violență, s-a menționat că absența documentării nu înseamnă neapărat absența violenței. Acest fapt subliniază o altă deficiență: sistemul nu permite o evaluare cumulativă a riscului, bazată pe documentarea sistematică a tuturor incidentelor.

Comitetul de experți GREVIO, în contextul Convenției de la Istanbul, a evidențiat anterior aceeași problemă în Republica Moldova: lipsa unui proces standardizat de evaluare a riscului, aplicabil tuturor instituțiilor. Fiecare sector (sănătate, poliție, social) utilizează instrumente diferite, fără interoperabilitate, ceea ce limitează capacitatea statului de a preveni escaladarea violenței.

În concluzie, copiii care trăiesc în familii afectate de probleme de sănătate mintală ale părinților rămân o categorie extrem de vulnerabilă și, în mare parte, invizibilă pentru sistemul de protecție, care intervine adesea prea târziu. Experții solicită crearea unor mecanisme clare de comunicare intersectorială și a unor instrumente standardizate de evaluare a riscului pentru a asigura o protecție reală și proactivă a acestor copii.