Fragmentarea instituțională paralizează prevenirea violenței: Autoritățile admit lipsa de cooperare

O problemă cronică de fragmentare și lipsă de cooperare între instituțiile statului împiedică prevenirea și gestionarea eficientă a cazurilor de violență asociate cu tulburările de sănătate mintală. Această disfuncționalitate a fost recunoscută de reprezentanții mai multor ministere în cadrul audierilor publice de la Parlament, unde s-a discutat un raport tematic al Avocatului Poporului.

Reprezentanții Ministerului Afacerilor Interne (MAI) au admis că poliția nu dispune de mecanisme de intervenție eficiente în cazul persoanelor cu boli mintale și nici de instrumente care să asigure o cooperare funcțională cu sistemul medical. Polițiștii, care sunt adesea primii la fața locului, nu sunt instruiți să recunoască și să gestioneze situații care implică persoane cu tulburări psihice. Mai mult, solicitările poliției de a obține informații despre diagnosticul unei persoane pentru a evalua riscul sunt, de regulă, respinse de instituțiile medicale, care invocă protecția datelor cu caracter personal. MAI a confirmat, de asemenea, că nu deține o bază de date statistică separată privind infracțiunile comise de persoane cu afecțiuni mintale, ceea ce face dificilă evaluarea amplorii fenomenului.

Pe de altă parte, și reprezentanții sistemului medical și social au subliniat dificultățile. S-a menționat că, în multe cazuri, responsabilitatea este pasată de la un sector la altul, fiecare considerând că problema nu ține strict de competența sa. Această „delimitare a competențelor” și absența unui mecanism clar de cooperare duc la situații în care persoanele vulnerabile și familiile lor nu primesc ajutorul necesar.

Ca răspuns la aceste probleme sistemice, a fost menționat un ordin comun, semnat pe 15 septembrie de cinci ministere (Sănătate, Muncă și Protecție Socială, Educație, Interne și Justiție), care instituie un grup de lucru interministerial și o instrucțiune de cooperare la nivel comunitar. Deși a fost salutat ca un prim pas important, participanții la discuții au subliniat că eficiența acestui nou mecanism urmează a fi demonstrată în practică.

Concluzia generală a audierilor a fost că, în pofida existenței unui cadru legal, lipsa de coordonare, de instrumente comune de evaluare a riscului și de protocoale clare de acțiune între instituții rămâne principala barieră în calea unei intervenții eficiente. Fără o abordare integrată și o asumare clară a responsabilităților, eforturile fiecărei instituții în parte rămân izolate și insuficiente pentru a preveni tragediile.