scopul culturii este să contribuie la dezvoltarea spirituală și morală a cetățenilor. Pentru atingerea acestui scop noi sîntem datori să eficientizăm întregul potențial din sfera culturii, să creăm condiții și mecanisme de stimulare a implicării populației în activități artistice și în procesul de creație artistică, să dezvoltăm imaginea culturală a Republicii Moldova, ca factor important de stabilitate și dezvoltare socială, dar și ca element de atractivitate turistică. Dacă aruncăm o privire generală asupra situației în care se află cultura în țara noastră, vom vedea că sînt cîteva probleme ce necesită o soluționare urgentă. Pentru a diminua efectele negative ale crizelor economice din ultimele două decenii, legate de reformarea relațiilor de piață, este nevoie de elaborarea unei concepții și a unui program de stat de dezvoltare a culturii artistice pe domenii: artă teatrală, artă muzicală, artă plastică etc. Adoptarea unor legi privind susținerea domeniilor menționate pe o perioadă anumită ar putea să sporească eficiența financiară în sfera culturii. Se știe, bunăoară, că în toată lumea teatrele nu generează venituri, ci pierderi. Dar acolo unde se implică statul, unde factorii decidenți înțeleg că investițiile în cultură înseamnă, de fapt, investiții în capital uman, prosperă și teatrele, și instituțiile muzicale, prosperă cultura națională în general. În ultimii ani, țările europene acordă o atenție deosebită implementării tehnologiilor informaționale în domeniul culturii, dezvoltării spațiului cultural informațional unic, creării condițiilor de acces la produsele și informația culturală pentru toate categoriile de cetățeni. La noi referințele din presă ale experților din societatea civilă arată că informația despre procesul cultural în general, precum și despre evenimentele culturale de pe site-ul Ministerului Culturii și cele ale instituțiilor culturale, în special ale celor din teritoriu, nu corespund așteptărilor cetățenilor. În pofida tendinței de creștere a interesului pentru informația privind evenimentele culturale din partea consumatorilor, această sursă importantă nu este utilizată. Actualmente, doar 10% din instituțiile culturale rurale dispun de computere, dar și acestea nu sînt conectate la Internet. Secțiile de cultură din raioane nu dispun de site-uri proprii, doar cîteva au compartiment în cadrul sitelui raional. O bună parte dintre site-urile existente nu se reactualizează. Am putea concluziona că tehnologiile informaționale se implementează anevoios în instituțiile culturale. Evenimentele culturale sînt reflectate insuficient în mass-media de la noi. Nu există coeziune dintre mass-media și instituțiile culturale. Se creează impresia că instituțiile culturale nu utilizează potențialul vast al sistemelor informaționale contemporane în scopul atragerii cetățenilor în procesele culturale. Este știut faptul că evenimentele culturale, cu excepția demonstrării filmelor în capitală și în cîteva orașe mari, necesită cheltuieli semnificative. Un veritabil proces cultural, o bogată viață culturală poate fi asigurată doar prin eforturi comune din partea statului, a societății și a mediului de afaceri. În Republica Moldova nu există un sistem de susținere a proiectelor inițiate de organizațiile nonguvernamentale. Actualmente, din bugetul țării se alocă doar