Medicamente de 47 milioane lei din donații, distribuite în spitale fără controlul calității

Un raport al Curții de Conturi a dezvăluit că medicamente în valoare de 47 de milioane de lei, primite de Republica Moldova sub formă de ajutor umanitar, au fost distribuite către instituțiile medicale și administrate pacienților fără a fi supuse controlului de stat obligatoriu al calității. Această încălcare a procedurilor standard a expus pacienții la riscuri și a dus la irosirea unor resurse valoroase.

Conform datelor prezentate în ședința Curții, din 60 de tipuri de medicamente recepționate ca donații, doar trei au fost trimise către Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale (AMDM) pentru verificare. Restul de 57 de poziții au fost repartizate direct spitalelor pentru a fi utilizate, în lipsa oricărei solicitări de efectuare a controlului de calitate prevăzut de lege.

Gravitatea situației este accentuată de faptul că, ulterior, pentru nouă dintre aceste tipuri de medicamente neverificate, instituțiile medicale au solicitat servicii de nimicire. Acest lucru sugerează că o parte din ajutorul umanitar distribuit era, de fapt, neconform, expirat sau inutilizabil, ducând la pierderi financiare și, potențial, la riscuri pentru sănătatea pacienților care ar fi putut primi aceste tratamente.

În replică, reprezentanta Ministerului Sănătății a explicat că această situație a apărut în contextul excepțional creat de războiul din Ucraina, la începutul anului 2022. Printr-o dispoziție a Comisiei pentru Situații Excepționale, a fost permisă o procedură simplificată de acceptare a donațiilor pentru a răspunde fluxului mare de refugiați și nevoilor urgente de asistență medicală. Loturile de ajutor umanitar conțineau diverse bunuri, de la produse de igienă la medicamente, iar acestea din urmă erau separate și redirecționate rapid către spitale.

Deși contextul a fost unul de criză, auditorii Curții de Conturi au subliniat că normele legale privind siguranța medicamentelor nu au fost respectate. Distribuirea de medicamente fără o certificare a calității de către autoritatea națională competentă reprezintă o abatere serioasă de la protocoalele menite să protejeze sănătatea publică. Cazul scoate în evidență tensiunea dintre necesitatea de a acționa rapid în situații de urgență și obligația de a garanta siguranța și eficacitatea tratamentelor administrate populației, indiferent de proveniența acestora.