Conflictul din Coșnița: Disputa privind terenurile miniere ajunge la CEC pe fondul acuzațiilor de sfidare a voinței cetățenilor

Decizia Comisiei Electorale Centrale de a respinge inițiativa unui referendum de revocare a primarului din Coșnița, Alexandru Grigoraș, aduce în prim-plan un conflict local mocnit, care opune interesele economice voinței democratice a cetățenilor. Ședința CEC a scos la iveală acuzații grave de abuz procedural și sfidare a unui plebiscit anterior, în centrul disputei aflându-se planurile de schimbare a destinației unor terenuri agricole pentru exploatări miniere.

Voința populară versus decizii administrative

Grupul de inițiativă, reprezentat în ședință de Victor Aslamov, a argumentat că demersul de revocare a primarului a pornit de la „sfidarea voinței suverane a comunității locale”. Potrivit acestora, primarul ar fi promovat și susținut decizii ale Consiliului Local care contravin rezultatelor unui referendum local anterior, în care cetățenii s-au opus schimbării destinației terenurilor. Aslamov a acuzat primarul de vicierea procesului decizional prin numiri ilegale în funcții cheie (precum cea de secretar al ședințelor de consiliu) și prin exercitarea de presiuni asupra funcționarilor.

Unul dintre cele mai grave capete de acuzare se referă la asigurarea semnării unor decizii ale consiliului de către o persoană care nu ar fi fost prezentă la ședință, după ce secretarul de drept a refuzat să le semneze, motivat. Această încălcare, susțin inițiatorii, a fost constatată și de Cancelaria de Stat, care a atacat deciziile în instanță.

Apărarea și complexitatea juridică

De cealaltă parte, apărarea primarului, dar și analiza CEC, au evidențiat că deciziile privind gestionarea terenurilor aparțin Consiliului Local ca organ deliberativ, iar responsabilitatea nu poate fi imputată exclusiv primarului. Mai mult, reprezentantul primarului a susținut că acesta nu a făcut decât să execute deciziile consiliului, inclusiv în ceea ce privește reprezentarea în instanță.

Conflictul de la Coșnița ilustrează o problemă sistemică în administrația publică locală: tensiunea dintre deciziile luate de aleșii locali și voința directă a cetățenilor, exprimată prin referendum. Deși CEC a respins inițiativa pe considerente de procedură juridică, subliniind că nemulțumirea nu echivalează cu o „faptă confirmată” legal, problema de fond rămâne nerezolvată. Cetățenii din Coșnița se simt ignorați, în timp ce autoritățile se apără invocând complexitatea cadrului legal și distribuția competențelor administrative. Cazul arată limitele democrației participative atunci când aceasta se confruntă cu proceduri administrative rigide și interese economice puternice.