Reducerea termenului de consultare a sindicatelor la concediere aprinde spiritele: De la 10 la 5 zile

Una dintre cele mai controversate propuneri din pachetul de dereglementare discutat în cadrul Comisiei naționale pentru consultări și negocieri colective vizează reducerea termenului în care sindicatele pot emite un aviz consultativ în cazul disponibilizării unui angajat, de la 10 la 5 zile. Modificarea propusă la articolul 87 din Codul Muncii a generat o dezbatere aprinsă între reprezentanții sindicatelor și cei ai patronatelor. Sindicatele, prin vocea lui Leonid Manciuc, au argumentat că scurtarea acestui termen limitează drastic capacitatea organului sindical de a analiza corespunzător fiecare caz. S-a subliniat că 5 zile sunt insuficiente, în special în situații complexe, cum ar fi cele ale salariaților care sunt unici întreținători de familie sau care au în îngrijire copii cu dizabilități severe, cazuri în care este necesară colectarea de documente justificative, un proces ce poate dura mai mult. S-a adus exemplul angajaților din filiale rurale, pentru care transmiterea actelor într-un termen atât de scurt devine aproape imposibilă. De cealaltă parte, reprezentanții mediului de afaceri, susținuți de Ministerul Economiei, au motivat propunerea prin necesitatea de a eficientiza procesele administrative. Aceștia au afirmat că, în era digitală, comunicarea se poate face rapid, iar un termen de 10 zile întârzie nejustificat procesul de angajare a unui înlocuitor, afectând continuitatea activității companiei. S-a menționat că propunerea a venit în urma consultărilor cu companii, inclusiv cele cu sindicate bine reprezentate, care au considerat termenul de 5 zile ca fiind suficient. În contextul argumentelor prezentate, a apărut și o soluție de compromis, propusă de unii participanți, de a modifica norma în „până la 10 zile”. Această formulare ar oferi flexibilitatea necesară pentru a emite avizul mai rapid în cazuri simple, dar ar păstra și marja de timp necesară pentru situațiile complexe, reprezentând o posibilă cale de mijloc între eficiența operațională și protecția adecvată a drepturilor salariaților.