Parlamentul, chemat să sporească controlul asupra SIS după condamnarea la CtEDO în cazul profesorilor turci

Necesitatea consolidării controlului parlamentar asupra activității Serviciului de Informații și Securitate (SIS) a fost adusă în prim-plan în cadrul audierilor din Comisia juridică, numiri și imunități, ca urmare directă a recomandărilor Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei. Solicitarea vine în contextul executării hotărârii CtEDO în cazul Ozdil și alții vs. Moldova, care a condamnat Republica Moldova pentru transferul extralegal al celor șapte profesori turci în 2018.

Agentul guvernamental a subliniat că instituirea unui control parlamentar eficient asupra acțiunilor SIS este o obligație asumată de stat pentru a preveni repetarea unor situații similare. În acest sens, a fost propusă finalizarea regulamentului subcomisiei parlamentare pentru securitate și apărare, care ar urma să exercite acest control. Mai mult, s-a cerut transmiterea unui „mesaj clar” de toleranță zero față de detențiile arbitrare și transferurile extralegale.

Reacționând la aceste solicitări, președinta Comisiei juridice, Veronica Roșca, a făcut o declarație fermă, anunțând că va emite o declarație publică în contextul aniversării a 35 de ani de la crearea serviciilor speciale, prin care va sublinia inadmisibilitatea unor astfel de încălcări. „Mesajul nostru este clar: nu se acceptă și vor fi declarate inadmisibile aceste exercitări ale unei influențe necorespunzătoare asupra Serviciului de Informații și Securitate al țării”, a declarat Roșca. Ea a adăugat că, deși se aduc felicitări pentru contribuția la securitatea statului, este imperativ să se recunoască și să se dezaprobe public atunci când structurile statului greșesc.

Veronica Roșca a mai precizat că orice cooperare internațională viitoare a SIS, inclusiv cu serviciile secrete ale altor state, trebuie să se realizeze în strictă conformitate cu obligațiile generale în materie de drepturi ale omului, prevăzute de Convenția Europeană. Dezbaterea evidențiază o tensiune între necesitățile de securitate națională și obligația statului de a respecta drepturile fundamentale, plasând Parlamentul într-un rol cheie de arbitru și supraveghetor, pentru a asigura că abuzurile din trecut nu se vor mai repeta.