Asistența medicală pentru deținuți, o „rușine” națională: Reforma transferului către Ministerul Sănătății trenează de peste 15 ani
Asistența medicală acordată deținuților din Republica Moldova este „sub orice nivel” și reprezintă o „rușine” pentru țară, a declarat un deputat în cadrul audierilor raportului Agentului guvernamental privind executarea hotărârilor CtEDO. Problema, una sistemică și veche, continuă să genereze condamnări la Curtea Europeană și evidențiază eșecul statului de a asigura dreptul fundamental la sănătate pentru persoanele aflate în detenție.
Discuțiile au scos la iveală că una dintre soluțiile identificate de mult timp – transferul serviciilor medicale din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) în gestiunea Ministerului Sănătății – trenează de peste 15 ani. Această reformă este considerată crucială, fiind recomandată constant de Comitetul pentru Prevenirea Torturii (CPT) al Consiliului Europei, pentru a asigura independența personalului medical și calitatea actului medical, eliminând subordonarea acestuia față de administrația penitenciarului.
Recent, la 26 august 2026, a fost semnată o foaie de parcurs între Ministerul Justiției și Ministerul Sănătății, care stabilește acțiunile imediate pentru realizarea acestui transfer. Cu toate acestea, procesul este complex, implicând aspecte sensibile precum statutul și certificarea specialiștilor medicali care activează în sistemul penitenciar. Potrivit informațiilor prezentate, există incertitudini chiar și cu privire la calificarea actuală a acestora ca medici, ceea ce complică integrarea lor în sistemul național de sănătate.
Agentul guvernamental a confirmat că problema este una prioritară pe agenda Guvernului și că au fost lansate acțiuni concrete pentru a debloca reforma. Pe lângă transferul sistemului medical, o altă problemă majoră legată de condițiile de detenție este suprapopularea. Construcția unui nou penitenciar la Chișinău, care ar urma să soluționeze parțial această problemă, este un alt proiect care a înregistrat întârzieri semnificative. Eșecul în soluționarea acestor probleme sistemice nu doar că afectează direct viața și sănătatea deținuților, dar continuă să coste statul sume importante, plătite ca despăgubiri în urma condamnărilor la CtEDO.